Potrivit Statutului Profesiei de Avocat:

Art. 132. – (1) Pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute în interesul clientului sau.

(2) Onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.

(3) Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre urmatoarele elemente:

• timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client;
• natura, noutatea si dificultatea cazului;
• importanta intereselor în cauza;
• împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client îl împiedica pe avocat sa accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta împrejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare;
• notorietatea, titlurile, vechimea în munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului;
• conlucrarea cu experti sau alti specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;
• avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;
• situatia financiara a clientului;
• constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.

Art. 133. – (1) Onorariile se stabilesc liber între avocat si client, în limitele legii si ale statutului profesiei. Este interzisa fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de catre organele profesiei, de catre formele de exercitare a profesiei de avocat sau de catre avocati.

(2) Onorariile se determina si se prevad în contractul de asistenta juridica la data încheierii acestuia între avocat si client, înainte de începerea asistentei si/sau reprezentarii clientului.

(3) În cazul în care împrejurarile concrete impun asigurarea asistentei si/sau reprezentarii imediate si nu se poate încheia un contract de asistenta juridica, avocatul este obligat sa transmita clientului, în cel mai scurt timp posibil, o comunicare, prin care sa aduca la cunostinta clientului onorariile pe care le propune pentru asistenta si/sau reprezentare. În absenta unei instructiuni exprese a clientului privind încetarea asistentei si/ sau reprezentarii, ori a unei comunicari prin care clientul îsi exprima expres dezacordul în privinta onorariilor, se considera onorariile propuse prin comunicarea facuta de avocat ca fiind acceptate.

(4) În toate situatiile, onorariile vor fi prevazute în contractul de asistenta juridica ce urmeaza sa fie încheiat în forma scrisa.

(5) Onorariile pot fi stabilite si în moneda straina, sub conditia ca plata acestora sa respecte prevederile privind regimul legal al platilor.

Art. 134 – (1) Onorariile pot fi stabilite astfel:

• onorarii orare;
• onorarii fixe (forfetare);
• onorarii de succes.
• onorarii formate din combinarea criteriilor de la lit. a), b) si c).

(2) Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o suma fixa de unitati monetare cuvenita avocatului pentru fiecare ora de servicii profesionale pe care o presteaza clientului.

(3) Onorariul fix (forfetar) consta într-o suma fixa cuvenita avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl presteaza sau, dupa caz, le presteaza clientului.

(4) Onorariul orar si fix (forfetar) se datoreaza avocatului indiferent de rezultatul obtinut prin prestarea serviciilor profesionale.

(5) Avocatul poate sa primeasca de la un client onorarii periodice, inclusiv sub forma forfetara.

(6) Avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat sa solicite si sa obtina si un onorariu de succes, cu titlu complementar, în functie de rezultat sau de serviciul furnizat. În cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi practicat decât în legatura cu latura civila a cauzei. Onorariul de succes consta într-o suma fixa sau variabila stabilita pentru atingerea de catre avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreuna cu onorariul orar sau fix.

Art. 135. – (1) Este interzis avocatului sa-si fixeze onorariile în baza unui pact “de quota litis”.

(2) Pactul “de quota litis” este o conventie încheiata între avocat si clientul sau, înainte de solutionarea definitiva a unei cauze, conventie care fixeaza exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în functie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent daca aceste onorarii constau într-o suma de bani, un bun sau orice alta valoare.

(3) Onorariile reprezentând dobândirea, sub orice forma, a unor “aporturi din afacere” (activitatea juridica realizata de catre avocat) sunt interzise. Onorariile vor fi stabilite dupa o prealabila consultatie juridica, tinand cont de dificultatea, amploarea sau durata cazului.