Divorțul Prin Procedură Notarială

Una din modalitățile de desfacere a căsătoriei este cea pe cale notarială.

În primul rând, pentru a se putea adresa notarului public, ambii soți trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu și să își exprime consimțământul liber și neviciat la această procedură.

Mai apoi, pentru a se putea constata divorțul, soții trebuie să se pună de acord asupra numelui de familie pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei și nu trebuie să aibă copii minori comuni.

Dacă au copii minori comuni, părinții trebuie să convină asupra câtorva aspecte, având în vedere interesele copiilor, și anume:

  • exercitarea în comun a autorităţii părinteşti;
  • stabilirea locuinţei copiilor după divorţ;
  • modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii;
  • stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Competența aparține notarului de la locul încheierii căsătoriei, ori de la locul în care soții au avut ultima locuință comună, alegerea aparținând soților.

Cererea de divorț se poate depune personal sau prin mandatar, cu procură autentică.

După înregistrarea cererii, se acordă un termen de reflecție de 30 de zile calendaristice, timp în care soții se pot răzgândi.

La expirarea termenului, soții se prezintă din nou la notar, moment în care se verifică stăruința acestora de a divorța, dar și consimțământul liber și neviciat. Dacă sunt îndeplinite aceste condiții, se eliberează certificatul de divorț, moment din care căsătoria este desfăcută.

Cu toate acestea, cererea de divorț poate fi și respinsă.

Acest lucru se întâmplă dacă unul dintre soți este pus sub interdicție, dacă nu își poate exprima consimțământul sau dacă soții se împacă.

De asemenea, cererea se respinge dacă nu există un acord cu privire la numele pe care urmează să îl poarte fiecare soț după desfacerea căsătoriei sau dacă nu au convenit asupra exercitării autorității părintești de către ambii părinți, în cazul în care există copii minori comuni.

Totodată, dacă exercitarea în comun a autorității părintești sau locuința minorilor nu corespund intereselor copiilor, cererea se respinge.

În cazul unui refuz de a constata divorțul, soții pot adresa cererea direct instanței de judecată.

Dacă refuzul este unul abuziv, oricarea dintre soți se poate adresa instanței de judecată pentru repararea prejudiciului.